Cititorii români au șansa de a deveni familiari cu încă unul dintre prozatorii importanți ai literaturii israeliene contemporane prin intermediul colecției ‘Raftul Denisei’ a editurii ‘Humanitas – fiction’. Dacă nu am greșit la numărătoare, ‘Un bărbat intră în Grădina Paradisului’, publicată în 2025, este a patra carte a prozatorului, născut în 1971, apărută aici, în ceea ce începe a se contura ca încă o colecție de autor pe care editura o construiește, volum cu volum. Traducerea din limba ebraică îi aparține Marlenei Braester, traducătoare cu experiență, căreia îi datorăm, printre altele, și versiuni românești ale unora dintre cărțile lui Amos Oz apărute la noi. Despre traducere voi discuta mai pe larg mai departe.
‘Un bărbat intră în Grădina Paradisului’ este definit pe coperta volumului ca fiind un roman. Cei care sunt familiari cu scrierile precedente ale lui Eshkol Nevo știu deja că se pot aștepta la o structură narativă originală și diferită de cea a unui roman clasic. În fapt, cartea – apărută în prima sa ediție în 2021 (unul dintre anii pandemiei) -, este o culegere de trei nuvele legate intre ele prin fire numeroase care nu sunt însă toate vizibile. Există aluzii textuale explicite: eroii uneia dintre povestiri află din mediile de informare despre cazul care este descris într-o altă povestire, sau în a treia nuvelă personaje din primele două povestiri apar ca personaje secundare, menționate în treacăt, în câte un singur paragraf, ca un fel de apariții cameo à la Hitchcock. Exista însă și multe alte linii paralele și similitudini care se lasă căutate, explorate și aprofundate la o lectură atentă.
Traducătoarea Marlena Braester a făcut o alegere intrigantă și discutabilă (în sensul că merită a fi discutată) când a tradus titlul cărții. Dacă ar fi ales soluția unei traduceri literale, ar fi numit volumul ‘Un bărbat intră în livadă’. Interesant este că niciuna dintre celelalte traduceri ale romanului pe care le-am găsit în limbile de circulație nu a mers pe această soluție. Sondra Silverston, cea care a tradus cartea în limba engleză pentru editura ‘Other Press’, a ales pentru ediția 2023 a romanului titlul ‘Inside Information’. Jean-Luc Allouche, traducătorul ediției franceze apărute în 2024 la ‘Gallimard’, a ales ca titlu ‘Turbulences’. În fine, Ulrike Harnisch, cea care a tradus cartea în germana pentru editura ‘dtv’ a ales ca titlu pentru volumul apărut tot în 2024 ‘Trügerische Anziehung’. Versiunea Marlenei Braester își are originea în textul cărții. În ultima dintre cele trei nuvele, unul dintre personaje explică faptul că ‘pardes’ – cuvântul din titlul original care se traduce direct în ‘livadă’ – are în limba ebraică același radical cu Paradisul. Ebraica, precum majoritatea limbilor moderne, au moștenit din limba persană veche nu doar conceptul ci și cuvântul. Bărbatul care intră în livadă pătrunde – într-una dintre intepretarile a ceea ce se petrece în nuvelă – în Grădina Paradisului. Paradis care este o livadă cu multe fructe ademenitoare, cu miresme adormitoare și cu licori magice tentante și periculoase. Chiar dacă i se poate reproșa că este un pic cam ‘spoiler’, cred că această traducere este cea mai frumoasă dintre cele pe care le-am întâlnit.
Ca în mai toate prozele lui Eshkol Nevo, personajele și situațiile sunt extrase din realitatea israeliană contemporană. Pentru cititorii din țara de origine a autorului, poate fi vorba despre ei sau despre rudele sau vecinii lor, iar situațiile de la care pornesc cele trei povestiri sunt parcă preluate din actualitatea de fapte diverse israeliană. În prima nuvelă, Omri, un bărbat de 39 de ani, proaspăt divorțat, se află în America de Sud într-o excursie care pare să încerce să recupereze experiențele multor tineri israelieni care pleacă în excursii îndelungate în lume după satisfacerea serviciului militar. Acolo îi întâlnește pe Mor și pe Ronen, o tânără pereche de proaspăt căsătoriți, care nu par însă prea fericiți. Recentul divorțat flirtează cu proaspăta soție a altuia. Două săptămâni mai tărziu, Omri află că bărbatul a murit într-un accident de bicicletă, pe o pistă periculoasă în Anzi numita și Drumul Morții. Cea mai mare parte a celei de-a doua povestiri se petrece într-un mare spital israelian. Reputatul medic internist doctor Caro, 69 de ani, este în doliu după Niva, soția și confidenta de-o viață. Atunci când o întâlnește pe Liat, o stagiară mai tânără decât el cu vreo patru decenii, între cei doi se înfiripă o legătură bazată mai ales pe afinități culturale și profesionale, dar și pe tendința bărbatului de a o proteja. Atunci când tânăra îl acuza pe reputatul medic de hărțuire sexuală, sunt în pericol nu doar cariera și reputația acestuia ci și echilibrul sufletesc și încrederea în propriile sale sentimente. Proza finala și cea care dă titlul volumului este relatată la persoana întâi de o femeie. Este măritată și relativ fericită cu Ofer, au doi copii deja mari și întreține o relație extra-conjugală cu un bărbat despre care nu știe mai nimic, mai mult din curiozitate și pentru a-și întări căsnicia (sau așa își justifică ea). Într-o plimbare de seară, Ofer intră într-o livadă și dispare fară urme. Femeia și fiica acesteia vor continua să-l caute pe bărbatul dispărut chiar și după ce politia îngheață cazul, scotocind în trecutul acestuia. Răspunsul este, poate, în altă parte.
Cele trei proze par a fi trei mistere polițiste extrase din realitatea imediată. Cu mici modificări și-ar găsi locul în antologii detective. Este un nivel la care poate fi citită această carte, și nu am nicio problema sau reticență să o recomand amatorilor acestui gen de literatură. Cred însă că la o citire mai atentă, pot fi descoperite multe alte straturi. Să examinăm, de exemplu, frazele cu care încep cele trei povestiri. ‘Drumul morții’ pornește magistral: ‘Avocatul meu spune că și în cazul în care ne vom hotărî să mințim la tribunal ar fi bine ca adevărul să ne fie clar.’ (pag. 5) ‘Poveste de familie’, al doilea text, începe așa: ‘Avocatul mi-a propus să scriu versiunea mea privind desfășurarea evenimentelor’ (pag. 112). În fine, fraza care deschide ‘Un bărbat intră în Gradina Paradisului’ este: ‘Ofer și cu mine ne plimbam prin livezi în fiecare sâmbătă’. (pag. 199). La început avem deci de-a face cu un avertisment despre puterea cuvintelor de a modifica realitățile. Pretextul versiunii avocățești este preluat în a doua frază de deschidere, dar de data aceasta cititorul este avertizat că s-ar putea să fie confruntat cu o versiune personală, deci inerent subiectivă. Finalul reprezintă exact o asemenea versiune, dar cititorul se va izbi de o surpriză care va pune sub semnul întrebării frontierele dintre realism și onirism, dintre realitatea obiectivă și vis.
Fiecare dintre cele trei nuvele are în centru o poveste de iubire mai puțin convențională, o dragoste puternică dintre acelea care se confruntă cu problemele cele mai dificile. Personajele sale au de luptat cu tentații, cu dileme, dar mai ales cu adversarul cel mai cumplit al iubirilor și al vieții înseși – moartea. Relațiile lor nu sunt întotdeauna ceea ce par și mai ales nu sunt așa cum le văd cei din jur. Bărbații sunt tot timpul în căutarea adevărului propriilor trăiri. Eroul primei povestiri, Omri, este atras într-o legătură care poate fi doar vinovată după convențiile sociale, cu tânăra femeie aflată în luna de miere. Are legătura celor doi vreo șansă? Este femeia de care se îndrăgostește el la prima vedere o victimă a intoleranței celor din jurul ei sau o manipulatoare, posibil chiar o criminală? Toate acestea se petrec în paralel cu dorul bărbatului proaspăt divorțat pentru fiica adolescentă, pe care nu vrea să o piardă. Care este adevărul despre sentimentele doctorului aflat în pragul pensionării pentru stagiara care poate să-i fie fiică? Sau care poate chiar îi este fiică. Eroina povestitoare din ultima poveste pare a fi mai sigură pe sentimentele ei. Îl înșelase pe bărbatul dispărut, dar raționalizează că o făcuse tocmai pentru a întări legătură dintre ei și caută cu obsesivitate să lămurească misterul plecării acestuia. Tocmai acestei eroine, viața îi rezerva un alt fel de lecție. Misterul își găsește o soluție care însă este incertă din cauza că ea apare în realitatea alternativă a viselor. Cititorii vor fi cei care vor trebui, și aici, să completeze piesele lipsă ale mozaicului.
Cum le stă bine unor mistere – și exemplele sunt multe în literatura polițistă -, folosirea drogurilor sau a substanțelor halucinogene joacă un rol important în fiecare dintre cele trei nuvele, în momentele cheie. Mijloacele de comunicație moderne joaca și ele roluri esențiale. Misterele descrise în cele trei nuvele nu ar fi fost posibile fără mesajele e-mail transmise de victima din prima povestire, fără mesageria telefonică din a doua povestire, dar mai ales fără intrările de blog ale bărbatului dispărut care construiesc mozaicul care poate ajuta la descifrarea enigmei din ultima povestire. O altă trăsătură comună este muzica. ‘Un bărbat intră în Gradina Paradisului’ este una dintre acele cărți care pot fi citite cu o instalație muzicala sau cel puțin cu un telefon sau laptop dotat cu aplicația YouTube alaturi. Omri, eroul primei povestiri, dar și rivalul său sentimental, sunt muzicieni. Între doctorul Caro și mai tânăra Liat se crează un pod de preferințe și pasiuni culturale în care gustul pentru aceleași piese muzicale devine un neașteptat liant între generații. În fine, soluția onirică a enigmei din povestirea finală are și ea o fațetă muzicala. Un editor inspirat poate că va însoți cartea cu o referință (era să scriu un CD, dar mi-am amintit în ce deceniu suntem) muzicală, așa cum s-a făcut cu unele dintre cărțile lui Murakami. Aici însă cititorii români (ca, de altfel, toți cititorii ne-israelieni) vor fi într-un relativ dezavantaj. Multe dintre referințele muzicale din carte trimit la formații israeliene din ultimele decenii și la muzica acestora.
Poate că aici traducătoarea Marlena Braester și editorii cărții ar fi putut interveni cu note de subsol. Numele ebraice ale unora dintre grupurile muzicale amintite în carte au traduceri semnificative (‘Soluția firească’, ‘Biserica inteligenței’) și locul lor în mozaicul cultural israelian spune ceva despre eroii povestirilor care le adoră muzica. Nu sunt un adept al notelor extensive și excesive, dar, cunoscând destul de bine cele două lumi, cred că aici traducerea textuală se cerea, uneori, completată. Un alt exemplu: expresia ‘Walla!’ care revine de foarte multe ori în toate cele trei nuvele. Nu este o surpriză, exclamația face parte din vocabularul ebraic de zi cu zi. Utilizarea ei cea mai frecventă s-ar putea traduce cu ‘Wow!’. Despre etimologia lui ‘Walla!’ însă se poate scrie un eseu întreg. În limba ebraică a ajuns din mai multe direcții, dar influența dominantă – precum pentru multe alte cuvinte din ebraica vernaculară modernă – este cea arabă. Acolo însă sensul este mult mai bogat, ceva de genul ‘Jur pe Dumnezeu!’. Cred că ‘Walla!’ merita măcar o treime de pagină de notă de subsol.
‘Un bărbat intră în Gradina Paradisului’ este una dintre recomandările mele de lectură ale anului 2025. Vor găsi aici multe care să îi facă mulțumiți amatorii de mistere polițiste și cei de literatură sentimentală și erotică (cu câteva pasaje ‘fierbinți’ dar și delicate în același timp). Este o carte scrisă bine și interesant, așa cum sunt toate cele semnate de Eshkol Nevo. În fine, este vorba despre încă o punte literară spre un spațiu cultural și un peisaj uman care nu încetează să fascineze.
Articolul a apărut inițial în numărul 7/2025 al revistei de cultură FAMILIA din Oradea.
